| ORIENT EXPRESS | 1-2 septembrie 1990 intre Dunare si Rin |
| In Padurea Neagra tare este mare sarbatoare. Anuntati de-un clopotel se aduna la hotel saizeci de mosi si babe, clasa A si clasa B. Cu totii bacalaureati, de un gind comun purtati, au venit intr-o suflare de la mare departare. Au venit din lumea toata ca s-o faca iarasi lata. Din Elvetia frumoasa, din Germania umbroasa; din Paris si Bucuresti, Londra, Frankfurt, Münchenesti au minat caii de fier ore-n sir. Distante pier. Iata-i deci ajunsi aici si desi nu mai sint pici se privesc nedumeriti, se cercetaza cam uimiti. Ce-i cu pintecul cel gros? Unde-i parul tau frumos? De unde te stiu pe tine? Oare ce crezi despre mine? La pupat se trece-ndata pe fruntea si mai lata, pe obrazul mai ridat dar cu grija rimelat. In sufletele de copii amintirile sint vii: |
clasa-ntii si clasa zece, la chimie nu se trece; sau ghiozdanul mizgalit, profesorul pacalit. Birfa e si ea in toi: noi stim totul despre voi. Curge berea, vinul valuri, luna trece peste dealuri... Ospatarul obosit linga bar a adormit. Si cind se facu lumina toti iesira din piscina pe gazonul cel curat, caci e vreme de pozat. Autografe si adrese se tot schimba peste mese pina soarele e sus si impresiile s-au spus. Pupaturi, imbratisari, si pornesc spre patru zari iarasi tineri, ca-n poveste. Peste zece ani o veste ii va aduna din nou pe colegii de liceu tot uniti la bun, la rau. Si-am incalecat pe-o sa |
| ZURÜCK |
Tica |